Povestea Daliei – O viaţă aparent fără sens

În procesele terapeutice pe care le conduc recomand oamenilor să formuleze o intenţie clară pentru proces. Din experienţă am observat că, cu cât intenţia este mai clară, cu atât răspunsul primit poate fi înţeles mai bine. Uneori însă oamenii aleg să îşi lase Sinele Superior să îi conducă în acea experienţa trecută care este cea mai importantă şi relevantă pentru ei la acel moment al vieţii. Şi asta poate fi o experienţa foarte preţioasă.

Dalia este o femeie foarte inteligentă care și-a construit o carieră frumoasă pentru care a muncit şi încă munceşte mult. Prin muncă ei atinge şi aduce valoare vieţii multor oameni. Lucrasem cu ea anterior pe rezolvarea unor probleme emoţionale. De dată această a simţit că trebuie să parcurgă încă un proces, fără să ştie care este ţintă clară. Simţea că trebuie să primească un mesaj, să înţeleagă ceva important pentru viaţa ei.

Prima amintire pe care a accesat-o a fost un moment din copilăria unei vieţi trăite la ţară. Era un băieţel mic pe câmp, lăsat să stea undeva într-o parte singur în timp ce părinţii săi munceau pământul cu unelte vechi. În zadar a plâns și a urlat pentru a primi atenţie. Simţea că tare mult şi-ar fi dorit stingerea mamei Părinţii erau însă ocupaţi cu „ce era important” – munca câmpului.

Avea percepţia că animalele familiei sunt mai importante decât el, contează mai mult.

Deplasându-ne de-a lungul acelei vieţi a descoperit o viaţă de ţăran simplă, monotonă. Pe măsură ce a crescut a fost pus să ia din ce în ce mai mult parte la treburile familiei. Tot ceea ce conta era munca, muncă grea. Munca era cea care asigura hrană familiei. De-a lungul vieţii a continuat să trăiască sentimentul că el nu contează, ceea ce contează este munca pe care o depune. Sentimentul de a nu conta, de a nu avea importanţa era cam tot ceea ce simţea.

Era că și cum viaţa era trăită într-o transă a cărei focus era munca pentru asigurarea hranei familiei. Nu a simţit iubire, afecţiune nici pentru soţie, nici pentru copii. În copilăria sa, datorită respingerii pe care a perceput-o din partea părinţilor s-a închis emoţional.

A simţi o mare goliciune în momentul morţii, că și cum viaţa respectivă fusese complet fără sens, fără noimă.

Ghidul Spiritual i-a comunicat că și-a dedicat acea întreagă existenţă unicului scop de a împlini nevoile de bază, de supravieţuire. A fost o viaţă netrăită, dedicată unui singur ţel important dar efemer.

Partea foarte interesantă a fost conexiunea cu viaţa curentă. Ghidul a spus că în viaţa actuală ce face este să îşi dedice întreaga viaţă, tot timpul, toată energia împlinirii unei alte nevoi: nevoia de contribuţie. Deşi este o nevoie complexă și totodată un aspect onorabil şi important, rămâne o nevoie. Mesajul a fost că este important să îşi lărgească focusul cu privire la viaţă, să acorde atenţie şi altor aspecte, să îşi ia timp să trăiască.

A fost un mesaj puternic şi de impact asupra Daliei deoarece a putut observa că toată energia ei era cariera ei și efectul acesteia asupra oamenilor. Sursă ei de bucurie era măsură în care primea validarea impactului asupra vieţii altora, neglijând însă adesea relaţiile personale şi pe sine.

Cu această conștientizare a putut să aducă echilibru şi armonie în toate domeniile vieții ei.

Dacă ți-a plăcut acest articol sau simți că ți-a adus o nouă perspectivă, te invit să îl distribui și prietenilor tăi.

Îți trimit lumină și iubire,

Ruxandra