Suferinta nu-i iubire

Zilele trecute am scris articolul intitulat Sufletul pereche si liberul arbitru. In urma lui am primit o multime de mesaje. Printre ele o categorie semnificativa au reprezentat-o mesajele in care oameni diferiti imi descriau povestile pe care le traiesc si cum anume se regasesc in mesajul articolului.

Am observat (si nu este nicidecum prima data cand vad acest lucru) ca foarte multe persoane „lupta” pentru relatii, raman impreuna cu cineva desi nu le mai este bine. Am citit povesti despre gelozie, indiferenta, comportamente lipsite de atentie, iubire sau macar consideratie. Totusi cei care mi-au scris (si ei sunt doar cei suficient de treji sa vada si sa recunoasca aceasta realitate, nu sunt nicidecum ei singurii) continua sa ramana in acea relatie de cele mai multe ori sub motivul „in adancul inimii lui/ei este un om tare bun”.

Este important sa stii ca acolo unde este suferinta, nu-i iubire ci este atasament. Daca ramai intr-o relatie in care celalat nu te respecta, daca ii permiti sa calce peste valorile tale, daca tolerezi un comportament altfel decat ar merita acea fiinta minunata creata din iubire (da, tu esti aceea) acolo nu-i iubire reala.

In aceste situatii cred ca poate fi vorba despre atasamnete de tot felul, dependenta de emotii de vibratie joasa, autopedepsire inconstienta, tipare limitative de genul „nu merit”, dar ACEEA NU-I IUBIRE.

Atunci cand actionezi dintr-un spatiu de iubire pura si iubire pentru tine insuti si nu-ti dai voie sa accepti in viata ta nimic mai putin decat iubire.

Stiu ca acela/accea pentru care tu „lupti” si „suporti” in adancul inimii lui este un om minunat. Sunt convinsa de asta pentru ca in adanc toti oamenii sunt minunati. Doar ca, vezi tu, venim in viata aceasta cu o anumita personalitate si cu optiunea unor alegeri. Personalitatea si alegerile acestea pot face sa straluceasca natura noastra pura sau o pot acoperi bine de tot.

Daca ai renunta la misiunea de a mai fi acolo pentru a-l/a o salva si a aduce in mod eroic la suprafata tot ce este mai bun din el/ea ai mai ramane acolo? Nu e treaba ta sa schimbi pe nimeni care nu vrea sa se schimbe si nici sa salvezi pe nimeni care nu vrea sa fie salvat.

De fapt, gresesc. Este treaba ta sa te schimbi si sa te „salvezi” pe tine insuti.

De cele mai multe ori, nu dam drumul unei persoane sa plece din frica. Ne este frica ca nu vom mai gasi altul/alta, ca aceasta ar putea fi unica noastra sansa la „fericire”, ca vom ramane singuri etc. Din frica, nu din iubire „suferim” si „luptam”.

Fiecare dintre noi avem nu unul, ci multe potentiale suflete pereche. Unele dintre ele sunt mai potrivite decat altele la un anumit nivel, dar sunt multe! Pe langa conexiune pentru ca o relatie autentica armonioasa si plina de iubire sa existe, este nevoie si de dedicare si asumare. De ambele parti. O relatie nu poate fi creata si sustinuta unilataral. Niciodata!

Chiar daca inima ta spune un mare DA pentru sufletul acela minunat care stii ca este undeva acolo inauntrul celei/celui de care esti indragostit/a, este in regula sa spui un mare NU relatiei care-ti aduce suferinta.

Rezolva si renunta la toate atasamentele, la toate tiparele limitative, la fricile tale si la toate rolurile auto-asumate care nu te sprijina. Invata sa te iubesti pe tine. Si permite apoi relatiei armonioase pe care o meriti sa se manifeste in viata ta.

Inceteaza sa mai duci „razboaie” care iti macina viata si iti rapesc orice urma de bucurie. Esti o faptura minunata care merita sa fie iubita si pretuita. Fa tu lucrul acesta intai pentru tine insuti.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.