Regresia – memorie sau imaginatie?

În urma articolului Ce înseamnă o sesiune de regresie într-o viață anterioară? am primit mai multe întrebari referitoare la măsura în care “amintirile” care apar în timpul regresiei sunt amintiri reale sau poveşti generate de imaginaţie. Întrebări de acest tip apar frecvent şi sunt fireşti îndeosebi pentru cei care nu au experimentat anterior regresia într-o viaţa anterioară.

Paul Roland decalară în cartea să “Reîncarnarea” că în cei peste 20 de ani în care a aplicat terapia prin regresie a constatat că criptomnezia (sindromul memoriei false) constituie un fenomen extrem de rar. Thias Verney demonstrează în cartea “The Secret Life of Unborn Child” că o persoană aflată sub hipnoză poate să îşi amintească ce s-a petrecut înainte de naşterea să, în perioadă intrauterină, iar neurologul Sir John Eccles a concluzionat, în urma studiilor făcute de-a lungul întregii sale cariere, că mintea este de ordin superior faţă de lumea fizică. Ea interacţionează cu creierul însă nu aparţine acestei realităţi.

Atunci când eşti în stare de hipnoză informaţiile din subconştientul tău ies la suprafaţă. Asemeni amintirilor din copilăria timpurie la care mintea conştientă nu mai are acces, amintirile vieţilor anterioare pot fi accesate. Toate detaliile despre trecut sunt codificate în interiorul tău și îţi sunt accesibile.

Din punct de vedere terapeutic acuratețea amintirilor este pe plan secund, în primul plan centrându-se transformarea/îmbunătățirea experienței curente de viață prin procesarea informației apărute.

Datorită faptului că majoritatea dintre noi am avut vieţi anterioare în roluri de oameni obişnuiţi și nicidecum legende ale istoriei este aproape imposibil de dovedit ştiinţific dacă amintirile unei persoane din timpul regresiei sunt reale.

Totuşi există câţiva indicatori care te pot face conştient de diferenţa dintre imaginaţie şi memorie reactivată:

  1. Percepţia la nivel emoţional, senzitiv şi intuitiv. Dincolo de ceea ce se întâmplă că fir descriptiv poți observa felul în care retrăiești la emoțional și senzorial acea amintire. Mințile noastre pot inventa cu ușurință povești, dar nu și trăiri. Eu nu am văzut pe nimeni să plângă la” Scufița Roșie”. Cred că atunci când apare trăirea este mai mult decât imaginație, ocoardăsensibilăeste atinsă.

Cu siguranţă la nivel conştient poţi face o diferenţă dintre a-ţi aminti un moment când ţi-a fost îngrozitor de frig şi a-ţi imagina frigul. Aceeaşi comparaţie este valabilă pentru o ceartă, un sărut, o lovitură sau orice altceva. La nivel intuitiv ştim când am trăit ceva sau când ne-am închipuit o situaţie asemănătoare.

  1. Detalii ce pot fi verificate. În regresie oamenii descriu adesea locuri, vestimentaţie, obiceiuri, ritualuri specifice unor culturi și/sau unor perioade de timp despre care în stare conştientă nu au cunoştinţe. Deși nivelul de acuratețe poate să nu fie 100% (la fel că în cazul amintirilor din viața această) uneori apar detalii verificabile.

De exemplu, în articolul Tipare repetitive – povestea Elenei ea a vizualizat toate detaliile îmbrăcămintei și încălțămintei pe care o purtau ea și cei din jurul ei și, pentru ca simțea că are nevoie de o confimare, a studiat apoi aceste elemente în Anglia anului 1856, iar amanuntele i s-au confirmat.

  1. Semne din naştere sau dureri inexplicabile. Se întâmpla adesea că în zona corpului care a fost afectată într-o viaţă anterioară, în această viaţă să apară fie semne din naştere, fie boli, fie dureri. De multe ori durerile și/sau bolile din viaţa prezenţa se vindecă şi dispar o dată cu vindecarea traumei emoţionale în viaţa anterioară.

Am scris în capitolul 2, în secțiunea despre dovezi ştiinţifice ale reîncarnării, despre studiile efectuate de dr. Ian Steveson care au demonstrat corelația dintre rănile suferite (frecvent cele mortale) în viața trecută și semnele și defectele din naștere din prezent.

  1. În cazuri extrem rare, în timpul regresiei apare xenoglosia – capacitatea sau tendinţa unei persoane aflate în stare de hipnoză regresivă de a se exprima într-o limbă străină și pe care nu o cunoaşte.

În concluzia acestui articol, dacă mereu ai avut o fascinaţie pentru cultura sud-americană, iar în timpul regresiei ai vizualizat o viaţă în care aparţineai acelei culturi nu înseamnă că pasiunea ta a generat acea “amintire”; poate tocmai experiența trecută te-a făcut să fii atras de respectiva cultură. Dacă ai avut de când te ştii înclinaţii deosebite într-un anume domeniu şi în timpul regresiei ai vizualizat o viaţă în care ai excelat în acel domeniu, probabil se aplică din nou principiul de mai sus.

În final nici măcar nu contează dacă amintirile sunt “reale” sau nu. Ceea ce contează cu adevărat este impactul pe care îl are în viaţa ta conştientizarea şi curăţarea acelor experienţe. Dacă ai reuşit să depăşeşti un tipar, o temere, o fobie sau orice altceva care nu te ajută în momentul prezent, acesta este lucrul cel mai important. Cel mai important lucru este îmbunătăţirea calităţii vieţii de acum și aici.

Te invit sa te uiti cu atentie la tine si sa observi ce pasiuni, talente si interese speciale ai. Ce te face sa fii atras catre aceste domenii?

Daca simți că acest articol ți-a adus o nouă perspectivă, te invit să îl distribui astfel încât să-l văda și prietenii tăi.

Îți trimit multa lumină și iubire,
Ruxandra