Povestea Ramonei – sentimentul datoriei peste veacuri

Îmi pare fascinant felul în care sufletele noastre aleg să se reîntâlnească mereu cu cei apropiaţi, să se sprijine și să înveţe împreună. Despre acest aspect este vorba și în cazul Ramonei.

Deşi în prima noastră întâlnire nivelul informaţiilor a fost unul relativ redus, lucrurile au stat foarte diferit în cea de-a doua noastră şedinţă în care şi-a activat amintirea unei vieţi de soldat.

Primul moment important pentru ea din acea viaţă a fost cel în care era un băieţel în cadrul unei familii armonioase şi unite. Avea nişte părinţi iubitori pe care i-a recunoscut că fiind aceeaşi cu părinţii actuali.

Vârsta de 15 ani l-a găsit în cadrul unei şcoli militare, într-o atmosferă încordată cu zgomot de bombardamente pe fond. “Că și când afară ar fi ceva premergător războiului” – a spus Ramona.

Următorul moment important l-a reprezentat căsătoria să timpurie cu o tânără pentru care simţea o iubire foarte profundă. Ne-am mutat apoi în acele clipe când i se năştea fiul în casă modestă de la ţară şi o bucurie imensă era prezenţa în inima să.

Am rugat-o pe Ramona să meargă mai departe și s-a vizualizat într-o gară, cu multă forfotă şi o profundă durere a despărţii. Se urca în tren pentru a merge pe front. Îşi simţea “sufletul sfâşiat”.

Următoarea oprire a făcut-o într-un moment în care, pe front fiind, citea cu multă nostalgie scrisorile de acasă. Alături de el a văzut un tânăr soldat despre care spunea că “este cel mai mic şi cel mai vesel”. Se simţea foarte apropiat de el și cumva responsabil de acesta. Şi-a amintit că înainte de a pleca de acasă a promis familiei băiatului că va avea grijă de el.

În acest tânăr a recunoscut sufletul celei mai bune prietene din viaţa actuală faţă de care a simţit mereu o nevoie de a o ajută și proteja.

Sfârşitul vieţii l-a găsit pe câmpul de luptă într-o bătălie. Conducea un grup de soldaţi când un glonte i-a pătruns în zona inimii și a pus punct acelei vieţi. A părăsit această viaţa cu regretul de a nu-şi fi condus mai departe camarazii, durerea de a nu-şi mai vedea soţia şi copilul mic şi de a-şi fi lăsat părinţii precum şi părerea de rău că nu a putut să aibă grijă în continuare de acel soldat tânăr.

Am lucrat pe eliberarea tuturor emoţiilor cu care a părăsit acea existent umană iar în spaţiul de lumină și-a întâlnit Ghidul Spiritual care a ajutat-o să înţeleagă că a ales acea viaţă din dorinţa de a experimenta aventură și pentru a învăţa să-I preţuiască pe cei apropiaţi.

A putut să observe tiparele pe care le adusese de atunci. Atenţia i-a fost acaparată în special de relaţia cu prietena din viaţa curentă şi de sentimentul pe care l-a purtat mereu că este datoare să o ajute şi să o sprijine.

Dacă ți-a plăcut acest articol sau simți că ți-a adus o nouă perspectivă, te invit să îl distribui și prietenilor tăi.

Îți trimit lumină și iubire,

Ruxandra