Povestea Ramonei – sentimentul datoriei peste veacuri

Imi pare fascinant felul in care sufletele noastre aleg sa se reintalneasca mereu cu cei apropiati, sa se sprijine si sa invete impreuna. Despre acest aspect este vorba si in cazul Ramonei.

Desi in prima noastra intalnire nivelul informatiilor a fost unul relativ redus, lucrurile au stat foarte diferit in cea de-a doua nostra sedinta in care si-a activat amintirea unei vieti de soldat.

Primul moment important pentru ea din acea viata a fost cel in care era copil in cadrul unei familii armonioase si unite. Avea niste parinti iubitori pe care intamplator (sau nu  )i-a recunoscut ca fiind aceeasi cu parintii actuali.

Varsta de 15 ani l-a gasit in cadrul unei scoli militare, intr-o atmosfera incordata cu zgomot de bombardamente pe fond. “Ca si cand afara ar fi ceva premergator razboiului” – a spus Ramona.

Urmatorul moment important l-a reprezentat casatoria sa timpurie cu o tanara fata de care simtea o iubire foarte profunda. Ne-am mutat apoi in acele clipe cand ii se nastea fiul in casa modesta de la tara si o bucurie imensa era prezenta in inima sa.

Am rugat-o pe Ramona sa mearga mai departe si s-a vizualizat intr-o gara, cu multa forfota si o profunda durere a despartii. Se urca in tren pentru a merge pe front. Isi simtea “sufletul sfasiat”.

Urmatoarea “oprire” a facut-o intr-un moment in care, pe front fiind, citea cu multa nostalgie scrisorile de acasa. Alaturi de el a vazut un tanar soldat despre care spunea ca “e cel mai mic si cel mai vesel”. Se simtea foate apropiat de el si cumva responsabil de acesta. Si-a amintit ca inainte de a pleca de acasa a promis familiei baiatului ca va avea grja de el.

In acest tanar a recunoscut sufletul celei mai bune prietene din viata actual fata de care a simtit mereu o nevoie de a o ajuta si proteja.

Sfarsitul vietii l-a gasit pe campul de lupta intr-o batalie. Conducea un grup de soldati cand un glonte i-a patruns in zona inimii si a pus punct acelei vieti. A parasit aceasta viata cu regretul de a nu-si fi condus mai departe camarazii, durerea de a nu-si mai vedea sotia si copilul mic si de a-si fi lasat parintii si parerea de rau ca nu a putut sa aiba grija in continuare de acel soldat tanar.
Am lucrat pe eliberarea tuturor emotiilor cu care a parasit acea existent umana iar in spatiul de lumina si-a intalnit Ghidul Spiritual care a ajutat-o sa inteleaga ca a ales acea viata din dorinta de a experimenta aventura si pentru a invata sa-I pretuiasca pe cei apropiati.

Te invit sa imi lasi un comentariu aici sub articol in care sa imi spui daca ai simtit vreodata de a ajuta si sprijini neconditionat oameni aparent staini, iar daca ti-a placut acest articol te invit sa il distribui si prietenilor tai.

Pace, lumina si iubire,

Ruxandra

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.