Povestea Mirunei: „Eu am mai fost aici”

Intalnesc destul de frecvent oameni care imi povestesc despre sentimentul de „acasa” pe care l-au trait spontan si neasteptat in diverse colturi ale lumii. Sentimenul acesta este mereu insotit de un mix de emotii, de la bucurie pana la teama profunda. Sunt oameni care ajunsi intr-un anumit loc cunosc detalii pe care este cel putin aproape imposibil sa le fi aflat dinainte dintr-o sursa „logica”.

Am trait si eu acest sentiment si inteleg bine aceste istorisiri, dar astazi nu-ti voi vorbi despre povestea mea ci despre povestea Mirunei.

Miruna este o tanara absolut incantatoare. Participase la cateva dintre workshopurile mele inainte de acesta experienta, astefl incat era deja obisnuita cu procesul.

Parca o vad si acum pe fotoliul din cabinetul meu cum imi povestea despre faptul ca „intamplator” a ajuns in legatura cu o paret din cultura iraniana. Aceasta intalnire i-a stranit curiozitatea si a inceput sa citeasca ruridespre acest popor si aceasta cultura. Pe masura ce „afla” diverse, putea observa cu aceste informatii trezeau ceva special in interiorul ei. A inceput sa simta o atractie speciala in special pentru Zoroastianism (prima religie mototeisa cunoscuta in istorie). Lucurile au urmat firesc: a descoperit „din intamplare” un curs de persana si inntr-un timp relativ scurt a plecat sa viziteze acele locruri.

Prima parte a excursiei, spunea ea, a fost linistita, fara nimic special. Lucrurile s-au schimbat atunci cand a ajuns in Yazd, locul in care sunt zoroastrieni. Gandul „Eu am mai fost aici”┬áa devenit puternic. Intensitatea emotionala a atins pentru ea cote mari in special la Turnurile Tacerii. Ceea ce a experimentat acolo era un cumul de emotii pe care parca nu le recunostea dar care o coleseau. Totusi impreuna cu aceste venea si un sentiment de intorcere acasa si de potolirea unui dor.

Dupa ce s-a intors in Romania mi-a scris dorindu-si sa afle mai multe despre ceea ce a trait acolo si legatura ei cu acel loc.

In regresie ne-am intors cu usurnta in acel loc, la Turnuri. De data aceasta insa corpul in care ea sa afla era un corp de barbat in varsta. Asista la ceremonia mortii unei rude si mi-a descris acest ritual. Era mai multa lume in jur. Si-ar fi dorit sa fie singur, sa poata sa-i planga durerea in liniste. In acel moment si-a promis lui insusi ca va reveni in acel loc sa fie siingur.

Ne-am intors mai in spate in timp, din dorinta de a afla toata povestea acelei vieti.

Si-a amintit momente foarte frumoase din tinerete precum casatoria cu o femeie pe care a iubit-o si nasterea fiului sau. A descoperit ca fusese „un fel de preot” (a spus Miruna) care implinea diverse ritualuri. Simtea ca era iubit de catre oamenii de acolo.

A descoperit ca in acea viata alesese sa-i indeplineasca ceea ce simtea a fi ca datorii morale uneori indetrimetul relatiilor si familiei.

A parast acea viata la scurt timp dupa primul moment pe care l-am vizitat in regresie, neapucand sa-si implineasca promisiunea de a se intoerce acolo se fie singur. A parasit acea viata cu tristete, regret si dor.

In partea de transformare a putut sa reintalneasca oamenii dragi din acea viata trecuta si sa incheie lucrurile in mod armonios cu ei. Am eliberat sentimentele de vibratie joasa pe care le-a purtat cu ea atat de multa vreme. A ales sa pastreze linistea sufleteasca si sa primeasca lectia acelei vieti: a fi prezent complet fara a astepta nimic in schimb. Ce proces frumos! ­čÖé

Daca simti ca ai rezonat intr-un anume fel cu aceasta poveste te invit sa-mi scrii un comentariu aici sub articol.

Daca ti-a placut acest articol sau daca simti ca ti-a adus o noua perspectiva, te invit sa il distribui si prietenilor tai.

Te imbratisez si-ti trimit lumina si iubire,

Ruxandra

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicat─â.