Povestea lui Sean – „Nu vreau sa ma nasc!”

Unul dintre oamenii cu care am lucrat acum 2 saptamani la Londra este Sean, un barbat de varsta mijlocie extrem de inalt (are putin peste 2 m). Inaltimea lui fizica este egalata doar de blandetea lui. El este unul din oamenii cu care lucrez frecvent atunci cand merg acolo.

De data aceasta isi dorea sa inteleaga si sa vindece sursa unei tristeti adanci pe care o simtea adesea si care parea inexplicabila pentru prezent. Observase ca aceasta tristete era insotita si amplificata de gandul „Nu este drept”.

I-am cerut sa se intoarca inapoi in timp la acele momente cand acest sentiment aparuse. Intai am vizitat un moment din viata curenta din jurul varstei de 7 ani. Era in curtea scolii. Desi erau multi copii acolo el era singur, voia sa fie singur. Se ascundea. Era diferit si simtea ca atata vreme cat ceilalti nu il observau era in siguranta. (Am aflat mai tarziu ca inca din acea vreme inaltimea lui era una neobisnuita). Se simtea singur si trist.

Am mers mai in spate si de data aceasta se afla impreuna cu familia in spital la momentul nasterii fratelui sau. Toata lumea era extrem de fericita. Mai putin el caci simtea ca in acel moment toata atentia era indreptata asupra copilului si pe el „nu-l mai vedea nimeni”. Tristetea insotita de gandul „nu este drept” se simtea foarte puternic si aici.

I-am cerut sa mearga si mai in spate. A accesat un moment din perioada intrauterina. Pe de o parte simtea ca acolo este foarte confortabil si bine, pe de cealalta parte era foarte trist caci stia ca nu mai poate ramane acolo. Se apropia momentul sa paseasca in noua viata si nu voia. Aici simtea el ca este perfect, ca e aproape de inima mamei si e atat de bine.

L-am rugat sa mearga mai in spate. La primul moment cand a experimentat aceasta tristete insotita de gandul „Nu este drept”. S-a intors foarte putin mai in spate, tot in perioada intrauterina. Tatal sau urla la mama sa. Nu putea intelege ce spune, dar ii simtea furia si nu suporta volumul vocii sale. La un moment dat acesta a lovit cu pumnul in masa si zgomotul produs l-a inspaimantat foarte tare. A decis ca nu vrea sa se nasca. Vrea sa ramana in acest spatiu protejat de tot ceea ce era afara. In acelasi moment un profund sentiment de tristete l-a cuprins caci sufletul sau stia ca este nevoie sa mearga mai departe.

Am lucrat cu Sean ceea ce se numeste „terapia copilului interior” in care el cel de la varsta adulta a intalnit bebelusul speriat de atunci si l-a ajutat pas cu pas sa primeasca toate resursele care i-au lipsit, iar apoi sa treaca incet, peste fiecare dintre aceste momente fara tristete si fara teama.

Am lucrat inclusiv pe momentul nasterii, astfel incat acest copil sa poata pasi in aceasta viata cu bucurie si incredere, simtindu-se iubit si sustinut.

A fost un proces tare frumos care mi-a atins inima. Adevarul este ca fiecare proces pe care il conduc ma atinge si ma face sa-mi deschid inima si mai mult catre toti acesti oameni minunati care au curajul sa priveasca in fata cele mai profunde emotii si rani.

Te invit sa-mi scrii aici un articol un comentariu in care sa-mi spui care este cea mai frecventa emotia pe care o traiesti in viata ta curenta si care este gandul cel mai puternic asociat ei.

Daca simti ca acest articol te-a ajutat sau ti-a adus o noua perspectiva te invit sa il distribui astfel incat sa-l vada si prietenii tai.

Iti trimit multa lumina si iubire,

Ruxandra

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.