Povestea Lindei: Vocea Ratiunii sau Vocea Inimii?

Linda este o femeie care a ales in urma cu 20 de ani sa paraseasca Statele Unite si sa traiasca la Londra; asa a simtit, fara nici o explicatie. Este una dintre acele persoane in a carei prezenta iti bucura sufletul.

Si-a dorit ca in urma sesiunii noastre sa obtina o mai mare claritate in luarea deciziilor care o asteapta.

A patruns cu usurinta intr-o stare profunda de relaxare si a accesat un moment in care s-a perceput ca o tanara imbracata elegant intr-o rochie europeana albastra. Se afla intr-o frumoasa gradina si simtea ca este foarte cald.

Stia ca se afla in India si ca se plimba in asteptarea inceperii unei petreceri foarte formale. Simtea ca este foarte tensionata, dar se controleaza pentru a nu arata in exterior acest lucru.

In scurt timp o multime de oameni (despre care ea spunea ca sunt „importanti”) au inceput sa apara. Si-a vizualizat si parintii. Desi se aflau in India, majoritatea purtau haine europene.

Tatal sau de la acea vreme era diplomat englez si petrecrea pe care Linda o percepea era data cu ocazia investirii in functie.

A vizualizat apoi un tanar „cu ochi foarte frumosi”, indian care parea interesat de ea si ar fi vrut sa-i vorbeasca, dar conform regulilor vremii ea se ferea caci „nu se cuvenea”.

Ne-am mutat apoi succesiv in alte 2 momente in care a perceput din nou alte doua evenimente sociale in care l-a intalnit pe tanarul indian. Incet, incet ii era tot mai drag, dar nu prea indraznea sa vorbeasca cu el. Desi el apartinea unei familii instarite, stie ca tatal ei n-ar fi nicicand de acord cu o asemenea relatie.

Trecand in urmatorul moment, Linda a vizualizat cu surprindere ziua nuntii ei. Se casatorea cu acel tanar, despre ai carui „ochi frumosi” vorbea de fiecare data cand il intalnea in amintirile ei.

A decis sa se casatoreasca cu el, trecad peste importivirile tatalui ei. In ziua nuntii acesta a fost prezent doar de dragul protocolului si al aparentelor, caci nu-i mai vorbea, iar atitudinea lui ii „sfasia inima”. Ar fi vrut sa nu fie nevoita sa aleaga.

Ne-am mutat apoi in ultimele momente ale acelei vieti. Era batrana, pe patul de moarte, inconjurata de copii, nepotii si avandu-si sotul langa ea.

Privindu-si viata in ansambu a putut simti ca fusese foarte fericita. Relatia rupta cu tatal ei fusese singurul lucru care ii umbrise uneori fericirea. Totusi, la sfarsitul acelei vieti, era foarte multumita de alegerea pe care o facuse in tinerete – aceea de a-si asculta inima si a-l alege pe barbatul iubit.

In partea de transformare am lucrat doar pe clarificarea relatiei cu tatal. Amnitirea acelei vieti in care vocea inimii a fost cartea castigatoare, i-a confirmat ca oridecate ori are nevoie sa ia o decizie aceasta este calea cea mai potrivita si i-a adus claritatea pe care si-o dorea.

Te invit sa imi lasi un comentariu aici sub articol in care sa imi spui daca ai simtit vreodata ca ai de , iar daca ti-a placut acest articol te invit sa il distribui si prietenilor tai.

Iti multumesc,

Ruxandra

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.