Povestea Elizei – Frica de respingere

Eliza este un om minunat (cum minunati sunt fiecare dintre oamenii cu care am binecuvantarea sa lucrez in fiecare zi ­čÖé ). Este terapeut si poti simti cu usurinta dragostea pe care o are pentru munca ei si daruirea catre cei cu care lucreaza.

Poate ca unul dintre motivele pentru are sufletele celor care sunt astazi terapeuti spirituali au ales sa se exprime in acest mod este acela de ne provoca in fiecare zi (si „obliga” intr-o oarecare forma) sa rezolvam ceea ce avem de rezolvat la nivel personal. Doar lucrand contiuu cu tine poti fii prezent cu totul alaturi de clienti.

A fost cred a patra oara cand am lucrat cu Eliza. Datorita nivelului ei de constienta, conectarii pe care o are cu corpul si emotiile sale procesele cu ea curg foarte frumos.

Imi spunea ca observase ca are o oarecare retinere uneori in relatiile ei cu oamenii. Ca au fost momente in care „s-a simtit expusa si ar fi vrut sa se ascunda”. Spunea ca simte o oarecare frica de a fi respinsa de oameni si prefera sa tina relatiile la distanta pentru a nu creea oportunitatea respingerii.

Putea simti aceasta teama la nivelul abdomenului si intrand in regresie corpul ei a simtit nevoia sa se ghemuiasca caci „doar asa se putea apara de lovituri”.

Incet am aflat si povestea acelei experiente. Era o femeie in varsta intr-un trib a carei responsabilitatea era sa gateasca pentru cei din comunitate si sa aiba grija de copii lor. Nu facea parte dintre ei, dar fusese adusa ca ostatec acolo in tinerete si se integrase.

Pe langa „datoriile” pe care le avea, prepara uneori niste lichori din plante pentru a obloji ranile unor dintre membrii tribului. Si ii placea tare mult sa faca asta.

Intr-o zi normala, total pe neasteptate, 6 dintre luptatorii tribului au venit si au „luat-o pe sus” si au dus-o direct la judecata. Ea se simtea foarte confuza si nu intelegea nimic din ce se intampla. Ajunsa in fata sefului tribului acesta a acuzat-o ca nu iis mai face „datoria” fata de trib si a decis ca va fi alungata. Un puternic sentiment de neputinta a cuprins-o deoarece simtea ca nu poate face nimic sa se apere si sa ramana in continuare in acest loc.

A refuzat sa plece, convinsa fiind ca nu se va putea descurca de una singura in afara satului. Multimea starnita a incercat sa o alunge aruncand cu pietre in ea pana cand corpul ei fizic a cedat. A parasit acea viata cu tristete, deznadejde si un sentiment de „lipsa de valoare” – sentimente ce le purta si in prezent cu ea.

In spatiul non fizic a avut o discutie cu membrii tribului si a inteles ca acestia fusesera mintiti, manipulati si provocati impotriva ei de catre samanul tribului; a inteles ca ei o apreciasera si o iubisera, ii recunosteau valoarea aportului ei la viata tribului.

Am discutat apoi cu sufletul samanului care s-a aratat plin de regrete. Facuse toate acele lucruri din gelozie si invidia. Simtea ca ea era mai iubita decat ea.

Eliza a inteles ca ce s-a intamplat atunci a fost o consecinta a faptelor unui suflet chinuit de ura si invidie. A inteles ca a fost iubita si apreciata. Ghidul i-a spus ca prin acea experienta sufletul ei alesese sa invete iubirea neconditionata. Si a avut tot contextul pentru asta ­čÖé

A primit perspectiva valorii de sine din prisma lui Dumnezeu si perspectiva de a fi iubita si apreciata de cei cu care intre in contact. Am mai lucrat pe cateva aspecte apoi a revenit in momentul prezent aducand cu ea aceasta energie si transformare.

Momentul meu preferat din sedinte (si este prima data cand fac aceasta martirisire) e acel moment cand oamenii revin din stare de constiinta modificata si poti sa observi cum ceva in ochii lor s-a schimbat.

Te invit sa imi lasi un comentariu in care sa imi spui ce ai simtit tu citind aceasta poveste, iar daca crezi ca ai prieteni care s-ar bucura sa citeasca acest articol, te rog sa il distribui printr-un share.

Pace, lumina si iubire,

Ruxandra

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicat─â.