Povestea Andreei – Neputinta si teama fata de fostul sot

Am inceput sa lucrez cu Andreea cu putina vreme in urma. Imaginea exterioara pe care o afiseaza este cea a unei femie de neclintit, o femeie de cariera sigura pe ea si cu o atitutide categorica.

In spatele acestei masti exista o femeie foarte sensibila care foarte rar permite sa fie vazuta. De teama. Tema de a fi ranita. Ca noi toti. Este o mama singura a 2 copii care in urma cu peste 3 ani a trecut prin ceea ce numim un „divort foarte urat„, o trauma care a lasat multe rani deschise si o durere neincheiata.

Stiam ca lucrase prin diverse forma de terapie sa vindece acel moment din viata ei. Era evident ca deja curatase o parte importanta din acea suferinta. Totusi exista inca ceva acolo. Niste emotii, niste tipare pe care o vreme refuzese si sa le vada, apoi alesese sa le ignore. Cand am inceput sa lucram impreuna obiectivul terapiei a fost completarea si finalizarea acelei relatii, a ranilor si carligelor aferente.

Intr-una dintre sedinte mi-a spus ca mereu a avut o teama inexplicabila fata de fostul ei sot si momentele lui de furie (desi niciodata acesta nu o agresese). Era suficient ca el sa rdice tonul pentru ca ea, femeia sigura pe ea, sa se simta neputincioasa in fata lui. Surpinzator (sau nu) acesta teama si neputinta se manifesta si in prezent. Voia sa curete acest aspect din viata ei.

In regresie s-a intors intr-o viata trecuta in care experimentase multa saracie si mizerie. Era unul dintre cei 2 baieti ai unei mame care, desi muncea foarte greu, nu reusea sa le asigure hrana zilnica. Mai mult decat atat, corpul lui era cuprins de o boala care il slabea si il tinea imobilizat la pat, incapabil sa se miste sau sa se descurce singur. Data fiind conditia lui fizica si dependenta de ajutorul mamei sau al fratelui, sentimentul neputintei crestea o data cu el.

Relatia dintre el si fratele sau mai mare parea sa se inrautateasca tot mai mult pe parcursul copilariei. Adesea se intampla ca acesta sa il loveasca brutal, profitand de faptul ca el nu putea riposta.

La momentul adolescentei mama sa s-a imbolnavit si nu a mai putut sustine familia. O vreme fratele cel mare (de varsta apropiata si el) a inceput sa munceasca in incercarea de a le asigura traiul. In mediul acela, insa, furia si cruzimea baiatului au sporit. A descoperit alcoolul si a cazut in patima lui. Adesea se intorcea acasa si isi razbuna toata mania zilei (si vietii) pe fratele sau imobilizat.

Apoi a urmat un moment de turnura: mama sa a murit, iar fratele cel mare a decis ca baiatul bolnav poate sustina familia cerand de mila oamenilor. Astfel a inceput sa il care dimineata in brate pana pe o strada mai circulata si sa il lase acolo pana seara. Seara il aducea acasa. Se intampla sa fie nemultumit de banii starnsi si sa il bata crunt.

Andreea imi povestea despre toata frica, umilita si neputinta ce le simtise in aceasta experinta. Se adunase si multa furie impotriva fratelui ei de atunci.

Din cand in cand, fratele se imbata atat de tare ca uita seara sa il ia acasa si el era nevoit sa ramana in acelasi loc pana in urmatoarea zi. Ultima dintre aceste „intamplari” avusese loc in timp de iarna. Frigul si umezeala i-au fost fatale baiatului. Corpul fizic a murit, iar sufletul lui a parasit aceasta viata cu un adanc sentiment de neputinta.

Intr-un plan inalt de lumina, andreea a aflat de la Ghidul sau ca fusese ideea sufletului ei sa traiasca aceasta experienta de neputinta deoarece avusese multe experiente de putere si isi dorea sa cunosca si aceasta fata a monedei.

L-am intalnit acolo si pe fratele ei de atunci pe care l-a identificat instant ca fiind fostul sot din viata curenta. A inteles ca toate comportamentele lui de atunci (si de acum) sunt cladite doar pe propria lui suferinta interioara. A inteles ca are optiunea sa-l ierte pentru tot ceea ce a fost atunci si sa se elibereze de aceste emotii sau poate pastra resentimentele de atunci, dar asta va avea efect in viata curenta. Chiar si asa, a fost nevoie de un timp de lucru consistent pana la punctul la care ea a fost dispusa sa-i ofere iertarea reala, completa, din inima.

Andreea spuna ca relatia ei cu fostul sot s-a schimbat remarcabil. A observat ca timpul petrecut in prezenta lui cu copii este acum mult mai armonios, lipsit de certuri si tensiuni, iar ea este linistita.

Daca simti ca ai rezonat intr-un anume fel cu aceasta poveste te invit sa-mi scrii un comentariu aici sub articol.

Daca ti-a placut acest articol sau daca simti ca ti-a adus o noua perspectiva, te invit sa il distribui si prietenilor tai.

Te imbratisez si-ti trimit lumina si iubire,

Ruxandra