“Nimeni nu mă vrea” – Povestea Arianei

Ariana este o femeie de afaceri independentă, puternică și cu o energie plină de iubire. Una dintre provocările ei este aceea că de câţiva ani îşi aşteaptă sufletul pereche potrivit.

Am lucrat împreună pe curăţarea diverselor probleme emoţionale şi pe eliberarea de diverse frici. Spun adesea că acest proces de transformare este sub forma unei cepe: îndepărtezi un strat și urmează apoi altul și altul. ESTE minunat faptul că putem să vindecăm toate aceste aspecte pe rând în cel mai elevat, armonios și potrivit mod pentru Binele nostru Suprem.

De curând Ariana mi-a scris că a descoperit în meditaţiile ei că are o convingere foarte puternică “parcă scrijelită în fiinţa mea” (spunea ea). Acest program subconştient era “Nimeni nu mă vrea” și era îndreptat în special spre bărbaţi dar avea anumite influenţe inclusiv în relaţiile profesionale.

I-am indus o stare uşoară de transă şi am instruit subconştientul ei să se întoarcă înapoi în timp la momentul când a mai simţit că “nimeni nu mă vrea”. Am vizitat astfel împreună câteva momente din copilăria sa când s-a simţit respinsă.

Un moment foarte puternic a fost în jurul vârstei de 6 ani când jucându-se cu alte 2 fete și un băiat, la un moment dat băiatul i-a adresat nişte cuvinte urâte şi i-a spus să plece.

Mai în spate am identificat anumite întâmplări în copilăria timpurie când s-a simţit respinsă şi nedorită de propria familie.

Am mers mai în spate și a accesat un moment din perioada intrauterină. Ceea ce a simţit atunci a fost o deconectare puternică de mama sa şi s-a simţit neiubită, nedorită. A apărut gândul “Mama nu mă vrea”, “Nimeni nu mă vrea” însoţit de un sentiment de deznădejde.

Am rugat-o să meargă mai în spate în timp la momentul când a simţit pentru prima data acest sentiment de deznădejde însoţit de gândul nimeni nu mă vrea. S-a regăsit într-o viaţă în care avea o viaţă socială bună, un soţ și prieteni cu care îşi petrecea timpul. S-a întâmplat apoi să fie acuzată pe nedrept pentru o fapta pe care nu o săvârşise şi la acel moment atât prietenii cât și soţul au părăsit-o, au abandonat-o. Și-a petrecut restul vieţii izolată trăind în deznădejdea gândului “Nimeni nu mă vrea”. Aici era sursă.

Am vindecat întâi acea viaţă, am curăţat experienţa și trăirea aceea. A avut nevoie să înţeleagă şi să ierte comportarea celor de atunci. Apoi ne-am întors la acel moment din perioada intrauterină și a conştientizat că fătul s-a simțit deconectat de iubirea mamei ei se datora faptului că însăşi mama sa era foarte deconectată de sentimentele proprii. Atât în perioada de dinaintea naşterii cât și în copilărie mama a iubit-o şi a dorit-o dar nu a ştiut să exprime asta.

Am vindecat suferita copilului interior astfel încât să poată dintr-o perspectiva mai largă să înțeleagă că ceea ce interpretase ca fiind o puternică respingere la vârsta de 6 ani era doar o remarcă răutăcioasă şi un joc nepotrivit de copii.

S-a simţit eliberată și a acceptat la nivel subconştient noi convingeri constructive pentru ceea ce-şi doreşte la momentul acest – “Știu să văd şi să recunosc iubirea celor din jur. Mă simt iubită și dorită.”

Nu încetează să mă surprindă natura umană și miracolul transformării. Este uimitor câte lucruri păstrăm în noi. Încărcătură emoţională asociată convingerilor subconştiente le face să reziste în timp, chiar să îşi crească puterea asupra noastră. O data eliberată acea încărcătură emoţională şi vindecată acea suferinţă putem privi viaţa dintr-o nouă perspectiva, cu un alt filtru al realităţii.

Dacă ți-a plăcut acest articol sau simți că ți-a adus o nouă perspectivă, te invit să îl distribui și prietenilor tăi.

Îți trimit lumină și iubire,

Ruxandra