Moartea iminenta a unui om drag

Dupa ritmul trepidant din ultima perioada am decis sa-mi iau cateva zile libere pe care sa le petrec impreuna cu fiul meu. Cu ocazia aceasta am fost si  la Sibiu sa-mi vizitez familia.

Am gasit aceeasi bucurie pe care o gasesc de fiecare data. Dar acum stiam ca mai exista ceva, oricat de mult imi zambeau. Bunicul meu patern are 90 de ani si in ultima vreme este tot mai clar ca starea lui este departe de a fi una buna si pare tot mai aproape momentul cand va renunta la lumea aceasta.

Am avut norocul pana acum sa nu fiu nevoita sa ma confrunt cu moartea nici unui om apropiat din familia mea. Nu stiu cum as fi putut sa gestionez un asemenea moment. Astazi nu-mi mai este teama de moarte caci am invatat ca e doar un nou inceput si parte fireasca din ciclul vietii eterne.

Vorbesc des despre viata si moarte, despre revenire, vieti trecute si viitoare dar am avut pentru o vreme senzatia ca nu stiu ce sa zic propriei mele familii despre asta si cum sa le alin suferinta in care deja se afla.

Bunicul meu este un suflet bun si bland, care a stiut mereu sa iubeasca si sa se bucure de viata, desi a avut o multime de provocari. Pare linistit dar pot sa ii percep teama. Este nesigur de ceea ce va urma si ii este frica. A crescut si a trait in credinta acelui Dumnezeu necrutator care decide la sfarsitul vietii bucuria eterna sau chinuri vesnice pentru fiecare, dupa bunul sau plac.

De altfel, majoritatea familiei mele are aceasta credinta. Se tem pentru el si se tem ca il vor pierde pentru totdeauna, ca nu-l vor mai avea langa ei niciodata. Teoriile mele nu-si aveau nici un rost caci realitatea mea nu este si realitatea lor. Am ales doar sa ii imbratisez si sa le spun ca totul va fi foarte bine, ca moartea fizica este doar un punct, ca spiritul este etern si mereu vom fi impreuna. Mi-am rugat sufletul ca in acea imbratisare sa le transmita pace, liniste si iubire.

Imi pare ca toata experienta umana se schimba total atunci cand intelegi continuitatea vietii. Traim aici pe Pamant cu spaima mortii corpului fizic, iar aceasta nu este decat o etapa fireasca a ciclului care ne permite reunirea cu celelalte suflete in sfere inalte si revenirea intr-o noua experienta.

Si Biblia spune ca existam dinainte de a ne naste si vom exista si dupa moarte. Forta suprema ce ne-a creat si din care facem parte nu este o entitate sadica ce ne incearca si apoi ne osandeste. Am fost creati din iubire si suntem iubire. Experienta umana este un mijloc de evolutie pentru sufletele noastre, nu un jos sinistru.

Venim aici ca sa ne asumam anumite lectii, ne intoarcem apoi in planuri inalte pentru a ne face auto-evaluarea, apoi continuam cu urmatoarea treapta. Frica vine doar din nestiinta si in absenta iubirii. Suntem impreuna acum si vom contiuna sa ramanem impreuna etern ca suflete.

Te invit sa te uiti la modul in care privesti tu incetarea functiilor corpului fizic. Ce inseamna „moartea” pentru tine si ce inseamna viata?

Daca simti dorinta sa impartasesti, te rog sa imi lasi un comentariu mai jos raspunsurile tale, iar daca crezi ca ai prieteni pe care i-ar ajuta acest articol te invit sa ii share.

Iti multumesc