Relatii, rani, oportunitati

Una dintre prietenele mele dragi trece acum prin niste provocari cu oamenii apropiati. M-a sunat furioasa pe viata, pe oameni pe tot. Nu intelege de ce oameni pe care i-a primit cu bratele deschise in viata ei acum o dezamagesc. Cred ca tuturor ni se intampla, la un moment dat in viata, sa avem “surprize” in anumte relatii, fie ca vorbim despre partenerul de viata, familie, prieteni sau colegi.

Prietenea mea, cea despre care iti vorbesc, mi-a spus ca nu intelege de ce se intampla asta si de ce tocmai ei. II pare nedrept. Uneori, cand esti prea prins de o anumita situatie este dificil sa vezi perspectiva de ansamblu.

Dr. Michael Newton (hipnoterapeut specializat in viata dintre vieti) spune: “A ne cunoaste din puncte de vedere spiritual presupune sa intelegem de ce ne alaturam in viata sufletelor parintilor, partenerilor si prietenilor nostri apropiati”

Inainte sa incepem o noua aventura numita viata, sufletul nostru isi alege care sunt lectiile pe care isi doreste sa le insuseasca in resperctiva experienta. In functie de nivelul de evolutie, sufletul decide ce are nevoie sa invete. Urmatorul pas il reprezinta alegerea corpului si a locului care ii vor permite cea mai buna insusire a lectiei/lectiilor alese.

Apoi, alegem care vor fi sufletele din familia noastra de suflete pe care le vom avea aproape in aceasta urmatoare experienta. Alegerile sunt facute astfel incat toate sufletele implicate sa aiba conditiile potrivite pentru asumarea lectiilor alese. (Poti citi mai multe informatii despre acest subiect in articolul Familia de suflete)

Practic la nivel de suflet facem anumite contracte unul cu altul astfel incat sa ne sustinem in invatarea a ceea ce ne-am propus. Apoi venim pe Pamant si incepem jocul. Doar ca, intre timp, uitam. Uitam care-i scopul si uitam ca suntem impreuna in jocul acesta.

De cele mai multe ori in viata, oamenii care te ranesc cel mai tare iti sunt cei mai mari maestrii caci in interactiune cu ei esti provocat sa te intorci la Esenta ta, sa cureti ce ai de curatat si sa evoluezi. Poate parea greu sa te uiti la o situatie dureroasa ca la o mare oprtunitate, dar asta este. Este important sa ne amintim ca intr-un nivel superior de constiinta am ales sa ne asumam anumite lectii si sufletul nostru are nevoie de acesta invatare pentru a putea evolua.

Personal, cand ma confrunt cu o situatie din care pare ca nu pot, nu stiu, nu reusesc sa ies si sa-mi fie bine imi amintesc mie ca, daca la un nivel inalt de constiinta am decis ca pot sa fac fata unei provocari si sa o transform intr-o ocazie de crestere, atunci sigur pot, caci cu sigur am stiut mai bine atunci decat acum.

Tot ceea ce se intampla in aceasta lume este spre binele nostru cel mai inalt, iar daca ai impresia ca cineva ti-a facut ceva si este vinovat pentru durerea ta, te invit la o schimbare de perspectiva. Nu confunda actiunile umane cu sufletul. Asa cum am mai spus, am facut intre noi contracte sa ne sprijinim dezvoltarea.

Poate ca partenerul care te-a parasit, prietenul care te-a tradat, colegii care te-au furat n-au facut altceva decat sa iti creeze premisele de a schimba in viata ta ceva ce era necesar sa fie schimbat in drumul tau. Poate aveai nevoie de o transformare pentru a-ti putea implini menirea, iar din rutina in care te-ai instalat confortabil acesta transformare nu era posibila.

Eckart Tolle spune ca de regula fiintele umane au nevoie sa atinga un prag puternic de suferinta pentru a se trezi. Provocarile tale, ranile si suferintele care se nasc in relatia cu ceilalti sunt o foarte buna ocazie sa te intorci la drumul tau, sa te intorci la tine, la Esenta ta reala.

Stiu ca nu-i usor cand esti acolo in durere si suferinta, dar este posibil. Tot ce trebuie sa faci este sa te uiti la perspectiva de ansamblu. Nu-i privi pe cei care pare ca au generat suferinta ta ca pe niste “vinovati”, sunt suflete ca si tine impreuna cu care tu ai avut un contract de a te ajuta in drumul tau.

E dreptul tau sa nu fii de acord cu actiunile lor umane, e dreptul tau sa te indepartezi de ei si sa alegi sa iesi din spatiul lor, dar nu le blama sufletul. Poate acesta a fost rolul lor acum, aici. Iarta-i si mergi pe drumul tau. Uite-te cu atentie si observa ce ocazii ti-a deschis aceasta situatie, ce ai nevoie sa faci sau sa schimbi pentru a urma dorintele sufletului tau.

Tie ti s-a intamplat ca ceea ce parea o mare dezamagire sa se dovedeasca a fi o mare oportunitate? Daca da, te rog sa-mi spui povestea ta intr-un comentariu mai jos.

Daca simti ca articolul acesta te-a ajutat, distribuie-l si prietenilor tai.

Multumesc.

Opt In Image
Newsletter Vieti Anterioare
+ Meditatie gratuita mp3
     Scrie-mi mai jos datele tale si vei primi gratuit o meditatie de “Reconectare prin iubire” pe care o vei putea folosi ori de cate ori doresti sa-ti regasesti echilibrul, pacea si sa iti reamintesti Esenta ta adevarata.

     De asemenea, din cand in cand vei primi un e-mail de la mine cu ultimele articole postate pe tema vietilor anterioare,diverse materiale care sa te sprijine in evolutia ta spirituala si informatii referitoare la urmatoarele seminarii si workshopuri.

Pace, lumina si iubire, Ruxandra

24 Comments

  1. Buna, Ruxandra!

    Un articol profund care m-a atins si mi-a adus aminte … diverse.

    Cred ca de fiecare data cand am primit o palma de la viata, m-am trezit si am devenit mai bun.

    Am iesit anul trecut dintr-o relatie fara niciun viitor, mi-a dat `papucii` inainte de ziua mea si inainte de-a pleca la mare, desi planificasem asta. Acum, privind in urma la ce a fost, ma bucur ca s-a intamplat asta. A fost o experienta de viata din care am avut de invatat, am avut nevoie de acea palma … pentru a privi lucrurile altfel. :-)

    Felicitari pentru articol!

    • Iti multumesc, Andrei, pentru deschiderea ta si te felicit pentru modul in care alegi sa privesti acea intamplare!

  2. am trait o astfel de situatie si intr-adevar asa este; doar o mare suferinta te aduce in contact cu esenta ta cea mai pura dar drumul este foarte greu si foarte multi nu ajung din pacate pana la capat; exista un prag in care poti aluneca in strafundurile depresiei sau as te inalti, linia este foarte fina; de foarte multe ori m-am intrebat de ce oare nu exista o cale mai frumoasa, fara sa fie presarata cu atata suferinta; cand ajungi la capatul ei si o depasesti, da, iti gasesti pacea dar esti atat de istovit si esti detasat de cele lumesti, desi devii mai tolerant si mai deschis catre iubirea neconditionata. Dar totusi marturisesc ca imi este dor cateodata de acele zile cand stiam mai putine dar in naivitatea mea aveam o altfel de traire.

    • Liliana, cred ca avem oportunitati sa ne “trezim” si altfel decat printr-o criza, doar ca inconstient ne facem ca nu le vedem, e prea bine in zona calduta si confortabila. Iar daca in planul vietii noastre, la nivel de suflet, am decis dinainte ca avem nevoie de acesata schimbare, viata ne pune in fata si varinata mai dura.

  3. Am suferit dupa iubitul care nu vroia in ruptul capului sa isi vada viitorul alaturi de mine, am suferit pt ca ma ranea, am stat cu genunchii la gura si am plans, am simtit o mare singuratete … si asta a fost the rock bottom. de aici, nu am putut decat s-o iau in sus, sa ma inalt, sa ma scutur, sa ma echilibrez, sa incep sa meditez, sa ma umplu de liniste, sa incep sa ma respect! simt ca sunt mai evoluata si acum ma uit la el cu mila, nu stie ce pierde!

  4. Am suferit anul trecut enorm de mult… am simtit criza, in octombrie am hotarat cu sotul meu sa ne vindem apartamentul in care locuia si bunica mea pentru ca numai puteam plati ratele, noi ne mutam la socrii si bunicii ii cumparam o garsoniera ( bunica m-a crescut, m-a ajutat cu aprtamentul). Toata lumea a fost de accord dar…in luna respectiva sotul meu a avut un accident foarte grav aproape mortal iar la o saptamana mama mea s-a gandit sa-mi faca o bucurie, adica a dus-o pe bunica la tara si mi-a spus ca mi-a facut asa ca sa pierd totul ( casa nu o pot vinde fara bunica)…este mult de povestit….
    Atunci nu am reactionat in nici un fel…I-am multumim Bunului Dumnezeu ca sotul meu a avut accident,daca era sanatos nu stiu cum reactiona…iar eu m-am schimbat enorm si ii multumesc mamaei mele ca datorita ei am inceput sa ma cunosc.
    Acum suntem fericiti alaturi de baiatul nostru chiar daca am sa pierd apartamentul, chiar daca nu stiu pe viitor ce va fii …cred ca va fii bine.
    Am lucrat si lucrez mult cu mine, meditez , am ganduri bune iar cand imi mai vine cate un gand urat vis a vis de mama, de bunica ma mustrez singura si imi asum responsabilitatea pentru tot ce sa intamplat,
    Cu stima,
    Cristina

    • Iti multumesc Cristina pentru povestea ta! Te felicit pentru puterea si decizia de a lua aceste circumstante ca si opotunitati de dezvoltare pentru tine.
      Nu te mustra, doar iubeste-te. E firesc sa mai vina si cate un gand pe care nu-l dorim, dar e alegerea noastra sa ramanem in povestea lui sau nu.

    • Ar fi foarte mult de povestit in cazul tau,dar un singur lucru te rog sa tii minte,si mie imi vine in minte deseori,vorbele lui Isus,cum ca toate vietatile au un cuib sau o vizuina,numai Fiul Omului nu are unde sa-si culce capul.Undeva in imensitatea intelepciunii Divine,se afla si raspunsul sau rezolvarea problemei tale.Fruntea sus si fii barbata.

  5. sunt de acord cam cu tot ce ai scris aici…si desi pare si este foarte greu, este necesar. Intr-un final, ce poate de multe ori sa fie foarte indepartat, este mai bine ca ai trecut prin ce ai trecut, spiritual ai avansat.

  6. Da.mi s-a intamplat!divortul, despre el vorbesc, a fost cel mai mare bine care mi- s-a intamplat!desi, initial, acesta a venit cu o mare suferinta, cu intreabari fara raspuns…dupa ceva timp…cativa ani…(nu stiu daca e mult sau putin), mi-am dat seama ca tr sa se intample!, ca tr sa merg mai departe!Oportunitatile ce mi s-au deschis dupa divort sunt nenumarate…evolutia mea, ca om a facut un pas urias!Si ciudat sau nu….nu il urasc, nu-i port pica, desi asa am fost tentata sa cred la inceput.Dar, tr sa recunosc ca am citit mult pe marginea subiectului, mi-am dat raspunsurile si iata ca acum am traversat aceasta etapa din viata mea asa cum n-as fi crezut.Privesc in urma, nu am regrete, consider ca a fost o lectie din care am invatat si merg mai departe covinsa ca viata are nenumarate surprize sa-mi ofere!Pt mine nu exista experienta negativa sau pozitiva!Exista experienta si-atat!O lectie din care invat sau nu!

  7. Am fost dezamagita de nenumarate ori de persone la care nu ma asteptam De fiecare data ramaneam cu un gust amar. Mi-am propus sa nu mai am atat de multa incredere in oameni, sa incerc sa ma retrag dar, mi-a trebuit mult timp, timp in care am continuat sa iau "palme". Am devenit o persoana introvertita care si-a propus sa studieze "omul si comportamentul lui", de pe margine. Mi-am dat seama ca fiecare "dezamagire" este de fapt o lectie de viata, sau ca asa trebuie considerata si acest lucru n-a ajutat foarte mult. Acum nimeni si nimic nu ma mai poate dezamagi, ci doar invata.

  8. cand ajungi sa-ti dai seama ca nu au meritat binefacerile ,ramai fara prieteni,bun…..ei credeau ca-ti sant prieteni!

Comments are closed.