De ce regresii in vieti anterioare?

Se intampla frecvent sa primesc intrebari de tipul: „De ce ai ales sa faci regresii in vieti anterioare? De unde si de cand?” O sa va spun o poveste pe post de raspuns.

Aveam cam 3-4 ani cand am inceput sa experimentez constientizarea unei „amintiri” ciudate. Era o scena care imi era mereu prezenta in minte asa cum imi erau prezente jocurile ce le jucasem o zi in urma.

Asta este ceea ce stiam sa interpretez atunci: eram intr-un loc in care nu era iarba ci doar pamant uscat, de jur imprejur erau diverse movile de pamant si in fata lor niste gropi mari: era un fum gros care nu ma lasa sa vad la mare distanta si un zgomot teribil; simteam gustul de pamant in gura si mi-era greu sa respir. Eram eu, dar nu eram eu. Aveam niste haine verzi foarte murdare, eram mare si eram barbat. Ma aflam intr-una din gropile acelea mari, singura. La un moment dat am simtit ca o lovitura in tampla si o senzatie de caldura a inceput sa mi se raspndeasca in tot corpul. Un sentiment de liniste, pace si protectie, ca o imbratisare, m-a cuprins si scena s-a stins.

Am incercat sa le vorbesc parintilor mei despre asta, dar era dificil caci nu aveam cuvinte sa le explic. In limba mea le-am transmis ceva, dar m-au ignorat, caci nu intelegeau. Totusi aceasta secventa se derula in mintea mea periodic si pe masura ce vocabularul mi se dezvolta, reveneam si eu la ai mei in incercarea de a le povesti. Degeaba. Cu siguranta, oricat de mult ar fi vrut, era imposibil pentru ei sa inteleaga si sa imi explice experienta mea.

Cu trecerea timpului am inceput sa asociez cuvinte si simboluri. Am identificat scena cu o scena de razboi, acea atingere in tampla ca fiind un glont si momentul de pace cu moartea. Am revenit cu povestea mea, dar explicatia primita a fost: „Probabil ai vazut tu ceva la televizor caci asa ceva e o prostie”. Nu stiau caci nu aveau de unde sa stie.

A urmat o vreme in care am ales sa-i cred. Era doar o prostie. Era imaginatia unui copil provocata de vreun stimul exterior. Si totusi, de ce o simteam atat de puternic? De ce simteam gustul de pamant in gura ori de cate ori o rememoram, de unde puteam eu inventa care este sentimentul de moarte? In plus, stiam ca acea amintire o avusesem cu multi ani inainte de aparitia televiziunilor comerciale care furnizau asemenea filme.

Erau perioade cand acea amintire se activa si apoi erau perioade de ani cand uitam cu desavarsire de ea. Oricum nu stiam ce sa fac cu ea… Au trebuit sa treaca vreo 25 de ani de la momentul aparitiei ei pana la momentul cand am inteles-o.

In articolul Constientizare si vindecare iti spun cum si cand cand acea amintire s-a elucidat. Pana atunci te rog sa imi lasi un comentariu in care sa imi spui ce anume te face pe tine sa fii interesat de subiectul vietilor anterioare.

Multumesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.