9 motive pentru care alegem sa uitam tot inainte de a ne naste

Saptamana trecuta am fost intrebata (din nou) de ce sufletele noastre aleg sa uite totul inainte de a reveni in viata umana. Cred ca multi dintre noi ne-am pus cel putin o data aceasta intrebare.

Iata cateva motive pentru care sufletele noastre au ales sa nu aduca la nivel constient cu ele cunoasterea inalta si experienta pe care au dobandit-o de-a lungul veacurilor, acea cunostere dobandita atat intruparile anterioare cat si in acel plan numit „viata dintre vieti”.

Alegem sa uitam pentru:
1. a putea lua decizii bazate pe liberul arbitru;
2. ca viata poate fi privita sub forma unui test si a stii totul de dinainte este echivalent cu a primi rezultatele inainte de a da testul (s-ar putea sa nu fie cea mai potrivita cale de invatare);
3. a ne putea focaliza pe realitatea fizica de zi de zi si a ne implini misiunea mai bine;
4. a putea face greseli cu scopul cresterii si dezvoltarii;
5. a putea trai toate experientele pe care ne-am propus sa le traim, inclusiv pe cele pe care in forma umana le catalogam drept „suferinte”;
6. a invata si redescoperi cine suntem cu adevarat;
7. a redescoperi din aceasta forma umana cum sa ne intoarcem la Dumnezeu si a ne aminti ca suntem una cu El;
8. a ne putea bucura la maximum de experienta umana;
9. a nu fi coplesiti de multitudinea de informatii si amintiri.

Viata umana este pentru sufletele noastre un joc cu scop de invatare. Ca orice alt joc, implica experienta, „distractie” si are anumite reguli. Inainte de a intra in jocul acesta am agreat regulile lui considerand ca aceasta este forma optima in care il putem „juca”.

La momentul acesta pare ca parte din jocul nostru este parcurgem minunatul drum al redescoperii Adevarului care este deja in noi. Dar sa nu uitam ca in parcurgerea drumului sta bucuria, nu in destinatia finala.

Zilele viitoare voi reveni cu un articol legat de intrebarea „ar trebui sa incercam sa ne amintim lucruri pe care o data ma ales sa le uitam?” – 6 motive sa-ti amintesti trecutul tau

Te invit sa imi lasi aici sub articol un comentariu in care sa-mi spui ce simti ca a invatat sufletul tau in aceasta miraculoasa experienta umana. Daca ti-a placut articolul, te rog distribuie-l prietenilor tai.

Iti trimit iubire, lumina si pace,
Ruxandra

Opt In Image
Newsletter Vieti Anterioare
+ Meditatie gratuita mp3
     Scrie-mi mai jos datele tale si vei primi gratuit o meditatie de “Reconectare prin iubire” pe care o vei putea folosi ori de cate ori doresti sa-ti regasesti echilibrul, pacea si sa iti reamintesti Esenta ta adevarata.

     De asemenea, din cand in cand vei primi un e-mail de la mine cu ultimele articole postate pe tema vietilor anterioare,diverse materiale care sa te sprijine in evolutia ta spirituala si informatii referitoare la urmatoarele seminarii si workshopuri.

Pace, lumina si iubire, Ruxandra

14 Comments

  1. buna seara! imi plac mult articolele tale, multe le recitesc . multe imi ridica semne de intrebare. m-am intrebat in ultimul timp din ce in ce mai des care este rolul meu – cred ca acela de MAMA. nu stiu daca este prea simplu, prea minimalist, dar de cand am copiii simt ca traiesc . este un sentiment fantastic !!!!

    • Nici un rol nu e prea simplu, Tanta. Nu exista o ierarhizare a misiunilor in viata. Este le fel de valoroasa misiunea unui suflet care alege sa fie invatator spiritual precum si cea a unui suflet ce alege sa fie o mama ce-si creste in iubire copiii 🙂

  2. Alexandra, imi permit sa prezint si viziunea mea, fara sa ma consider mare experta. Doar ce am mai citit cate ceva…

    Desigur, de acord cu toate argumentele de mai sus.

    Insa, dincolo de asta, eu am inceput sa cred ca….indiferent de unde ne incarnam( de pe ce planeta) si a cata oara o facem, atata timp cat alegem acesta dimensiune, 3D, stim ca pe Pamant nu putem sa functionam altfel decat in forma umana…
    Avem nevoie de un vehicul, corp uman, cu tot ce contine el: cap cu creier, corp, inima, etc..

    Astfel, inainte de a ne procura vreunul, devenim deplin constienti ca nasterea noastra inseamna a o lua de la zero cu tot: alt corp, altre organe.
    O luam de la capat si cu amintirile, intr-un anumit sens.
    Cumva, baza noastra de date nu mai vine cu noi.
    Nu o mai putem lua cu noi pentru ca organul creier se „reconfectioneaza” de fiecare data in timp ce ne pregatim sa ne incarnam viata dupa viata. Sigur, amintirile nu sunt in creier, dar el proceseaza o parte din banca noastra de date. E o discutie in sine despre asta!

    Intr-o alta viziune, noi caram cu noi destul de multe amintiri sub forma de forme-gand, convingeri, sentimente, emotii etc .
    Regresia se pricepe de minune sa le descopere. Si este o alta zona memorie unde sunt stocate; subconstientul. Nu toti scotocim pe acolo, sa le gasim.

    Uneori „ne amintim” ceva fara efort. Este sufletul, cel care isi aminteste.
    El nu se recreaza de fiecare data ca si creierul, pentru ca este etern.
    Sufletul isi aminteste prin…recunoastere.
    El recunoaste o persoana, un loc, o experienta.

    Asadar, recunoastem ceva din ce am trait!
    Parerea mea e ca….este importanta si uitarea!
    Pentru a experimenta tot ce ai punctat tu mai sus.

  3. suletul meu a invatat tot ce nu a stiut pana acum dar acum are toate cerintele pe care aveam nevoie sa le am …multumesc tie doamne ca miai dat iubire,lumina si pace pe acest pamant ceresc….

  4. parerea mea e ca santem ''resetati''si trebuie sa uitam tot pt. a evolua .desi am niste idei vagi mi ar fi placut sa mi amintesc cate ceva…poate m ar ajuta sa inteleg mai clar niste 'spaime''

  5. Cred ca suntem asemenea unui scolar care trebuie sa invete mereu. Unii sunt mai silitori altii nu. Unii mai inteligenti altii mai putin. Asa se explica desele reincarnari la unii si mai putine la altii. De ce uitam? Pentru ca asa uitam si in viata fizica. Cu cat avansam in varsta uitam mai mult. Viata spirituala este asemanatoare vietii fizice cu singura diferenta ca spiritul este nemuritor.

  6. Dragă Ruxandra, mulțumesc pentru articol. Interesant ce scrieți… eu cred în toate aceste lucruri, dar, câteodată îmi vine în minte întrebarea : „dar de unde știm noi cum e acolo, că nimeni nu s-a întors, să ne povestească…?”
    Aștept și viitoarele articole.

    P.S. Atenție, probabil ați scris repede și s-au strecurat multe greșeli.

  7. Si eu cred ca ne reintalnim cu persoanele dragi din alte vieti sau pe care i-am ranit .Avem acum o noua sansa sa schimbam in bine raul pe care l-am facut. Copiii nu se nasc intamplator intro anumita familie .Iar dragostea la prima vedere e de fapt o reintalnire intre doi oameni care pot sa se ajute sa-si vindece ranile sufletesti. Si ma intreb si va intreb ce e de fapt iubirea? vali

Comments are closed.